Cristina Constandachi, PMP: „Unde nu există educaţie, nu există nici viitor. Să batem fierul cât mai e cald! De aici, trebuie să începem noua construcţie”

Interviu cu şi despre Constantina Constandachi, candidat al Partidului Mişcarea Populară la Consiliul Judeţean Galaţi

Reporter: Vă aflaţi pe locul al treilea, pe lista Partidului Mişcarea Populară, la Consiliul Judeţean Galaţi. Eligibil?

Cristina Constandachi: Fără nicio îndoială, eligibil.

Reporter: La ce scor?

Cristina Constandachi: Ca orice partid, ne-am fixat un obiectiv, la nivelul procentelor. Chiar dacă voi părea lipsită de modestie, o spun cu toată convingerea: 15% e un scor pe care-l vom atinge, în ciuda falselor, deja obişnuitelor pronosticuri făcute de adversarii noştri politici, PMP va rămâne o voce puternică, aş spune chiar mai puternică decât până acum, la Consiliul Judeţean. Caii nu mor când vor câinii. Ei continuă să mintă, să dezinformeze, noi ne continuăm drumul, fără a ne lăsa intimidaţi, nici descurajaţi în vreun fel. Ştim cine suntem, ştim ce vrem,ce putem şi mai ştim că nimic nu ne va sta în cale. Suntem o echipă unită. Asta probabil deranjează cel mai mult în taberele adverse.

Reporter: Deşi nu sunteţi un politician cu state vechi, aţi ajuns destul de repede să ocupaţi un loc fruntaş pe lista PMP, la aceste alegeri locale. Cum aţi reuşit? Nu vă consideraţi prea “verde” pentru o astfel de funcţie?

Cristina Constandachi: Am muncit. Am muncit mult. M-am implicat acolo unde am crezut că voi putea aduce plus valoare, în organizaţie. Sunt o fire sociabilă, îmi place să discut cu oamenii; munca de partid, în judeţ, mi se potriveşte ca o mănuşă. Cred că acesta este şi motivul pentru care am reuşit să acţionez chiar şi acolo unde părea imposibil de construit. Aşadar, în acest moment, PMP are organizații constituite în aproape toate comunele din județ.

Pentru mine, n-a contat că a fost vânt sau furtună, ploaie sau infernal de cald. Am fost mereu acolo unde a fost nevoie. Sunt om de echipă. În plus, am învăţat că valoarea nu aşteaptă numărul anilor. Aflat la locul potrivit, omul potrivit poate muta şi munţii din loc.

Nu am inţelegeri ascunse pe sub masă cu nimeni în partid, nu am căutat să epatez, nu am râvnit niciodată la locul altui coleg. Am acceptat această candidatură, la propunerea colegilor mei din Biroul Judeţean. E o responsabilitate cu atât mai mare, pe care mi-o asum, dar şi o provocare. Încă de la inceput mi-am propus să nu-i dezămagesc pe alţii, dar nici pe mine. Fiind o fire ambiţioasa, sunt convisă că voi reuşi. Vreau să pun omul înaintea politicianului. Numai aşa cred eu că voi putea înţelege nevoile comunităţii, strigătele de disperare ale celor săraci, vulnerabili în faţa unor neajunsuri greu de trecut de unii singuri. Voi fi consilierul plecat dintre oameni pentru oameni şi n-o sa-mi schimb direcţia aceasta pentru nimic în lume!

Reporter: Într-adevăr, la alegerile locale, votăm oameni, mai puţin lozinci, programe şi promisiuni, care mai de care mai colorate, adeseori inutile. Cine este omul Constantina Constandachi?

Cristina Constandachi: Mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa în comuna Lieşti, într-o familie modestă, de oameni respectaţi, cinstiţi şi gospodari. În prezent, deţin o afacere pentru care am muncit onest, de la zero. Sunt bătăioasă, am simţul răspunderii, sunt deci întotdeauna asumată. Părinţilor mei le datorez o mare parte din cine sunt astăzi. Cu tata, am avut o relaţie mai specială, încă de mică. Desi foarte exigent, el mi-a fost primul şi cel mai bun prieten. Ori de câte ori, am dat de greu, când aveam sufletul în bucăţi, la el fugeam. Ştiam ca voi primi cele mai bune sfaturi. El îmi dădea forţă, să mă ridic, să merg mai departe, mai încrezătoare, mai puternică. Tot el mi-a spus că numele de Constantina, se traduce prin “constantă”, “fermă”, prin dorinţa de a-i înţelege, ba chiar de a-i ajuta pe cei din jur. Mare dreptate a avut. Aşa sunt de când mă ştiu si nimic pe lumea asta nu m-ar determina să mă schimb.

La rândul meu, am devenit mamă. Cu fiica mea, în vârstă de 13 ani, Daria, am o relaţie la fel de specială. Pe tata, din păcate, nu îl mai am; o am însă pe ea şi-i mulţumesc lui Dumnezeu, în fiecare zi, pentru acest dar. Ei, doar ei, i-am făcut o promisiune, privind-o în ochi: că n-o s-o dezamăgesc niciodată, oriunde îmi voi purta paşii, că voi face tot ce îmi stă în putere, pentru ca generaţia ei şi celelalte care îi vor veni din urmă, să aibă o viaţă mai liniştită decât am avut noi, mai sigură, una de viitor, aici, acasă. Vreau ca la finalul celor patru ani de mandat să o pot îmbrăţişa şi privi din nou, în ochi şi să îi spun: “Ti-am promis. Am facut pasi importanţi, în acest sens. Am reuşit.”

Reporter: Cu ce speranţe, dar şi cu ce temeri vă veţi începe mandatul de consilier judeţean?

Cristina Constandachi: Speranţele mele toate se leagă de oameni şi de capacitatea mea, nu numai de a-i inţelege, dar, mai ales, de a putea face ca să le fie mai bine decât până acum. Probleme sunt multe.

Cel mai mult mă îngrijorează lipsa perspectivelor , obicei perpetuat parcă înadins, în ultimii 30 de ani. În loc să creştem, am rămas blocaţi la genunchiul broaştei. Parcă nu mai reuşim să ieşim la liman. Acesta este motivul pentru care mulţi au plecat în afara graniţelor sau în alte oraşe ale ţării unde au găsit siguranţa unei vieţi mult mai decente. Din păcate, judeţul Galaţi suferă la toate capitolele: administraţie, infrastructură, sănătate, educaţie.

Avem încă o rată destul de ridicată a abandonului şcolar. Cauza se regăseşte în sărăcie, dar, în special, în ignoranţa cu care s-a tratat acest aspect, de la Revolutie încoace. Prea multe familii nevoiaşe nu-şi mai trimit copiii la şcoală pentru că nu au bani de haine şi rechizite. Ca să se prevină la timp, abandonul școlar, copiii trebuie monitorizați încă de la începutul școlarizării. Trebuie acordată mult mai multă atenţie relatiei elevul- familie-școală. Să existe între ele o interdependenţă constantă.
Asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune prin asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a materialelor educaționale necesare; schimbarea percepţiei referitoare la acţiunile şi nevoile sociale, o atitudine activă a autorităţilor locale faţa de familiile cu nevoi speciale, programe de consiliere parentală directă, desfăşurate de Consiliul Judeţean, cu sprijinul Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, acordarea unui ajutor gratuit la temele pentru acasă ale elevilor nevoiaşi care nu se descurcă singuri, trebuie să fie priorităţi de ordin zero.
Unde nu există educaţie, nu există nici viitor. Să batem fierul cât mai e cald! De aici, trebuie să începem. De aici, îmi voi contura proiectele viitoare. Mă intereseaza soarta acestui aspect deloc de neglijat. De el depinde, în mod primordial, cum va arăta judeţul nostru peste ani. Degeaba renovăm şcoli, văcsuim pereţi şi garduri, dacă ne scapă esenţialul: elevul şi pregătirea lui cât mai riguroasă.

Temeri nu am. Fiind un om tenace şi optimist, de fel, pornesc la acest nou drum cu speranţă nouă, gânduri bune, proiecte simple, dar realizabile şi cu inima plină de frumos.

Cred în mine, cred în echipa PMP Galaţi şi mai cred că anul 2020 va fi începutul lucrurilor bune şi pentru acest colţ de ţară, uitat de lume. Aşa să îmi şi să ne ajute Dumnezeu! Vreau să facem împreună un judeţ de nota 10 cu plus!