O viață mai bună pentru Cătălin Dănăilă

Data : 23 decembrie 2019

În preajma Sărbătorilor de iarnă se spun povești frumoase, la gura sobei, cu oameni fericiți. O să vă spunem astăzi o poveste mai puțin fericită, cu un personaj generos,sensibil, loial și devotat.

Cătălin Dănăilă are 46 de ani iar diagnosticul lui este atrofie musculară spinală (SMA). Este imobilizat într-un scaun rulant iar boala de care suferă este progresivă, degenerativă. Se luptă din greu pentru a menține boala măcar în stadiul actual. Din nefericire, situația s-a agravat în timp deoarece SMA afectează toți mușchii (mâini, picioare, plămâni, respirație).

Cătălin este în ochii prietenilor un adevărat erou. Este atât de inteligent și plin de compasiune încât limitele fizice par a fi atât de nedrepte. Dar boala nu este opțiunea nimănui iar o sănătate bună e ceea ce merităm cu toții. Pentru unii dintre noi, un „strop” de sănătate și puțină fericire sunt de ajuns, nu cerem mult.

Cătălin are multe nevoi dar întotdeauna a donat și i-a ajutat pe ceilalți. I-a ales mereu pe ceilalți înainte de a se gândi la propriile nevoi. Unul dintre lucrurile de care Cătălin are mare nevoie este un pat adaptat nevoilor lui. Mușchii mâinilor fiindu-i grav afectați, nu se poate ajuta să-și schimbe poziția în pat, să se întoarcă sau să se ridice. Trebuie să-i dea telefon fratelui, să-i ceară ajutorul pentru aceste mișcări. Dar nu poate apela la ajutorul fratelui și în mijlocul nopții sau când fratele lui este la serviciu. Patul acesta ar aduce o mare schimbare în viața lui. I-ar readuce puțina independență, ceea ce e foarte important pentru cineva care are o dizabilitate.

Imaginați-vă cum ar fi să stați într-o singură poziție, fără să vă puteți ajuta din cauza lipsei de putere în mâini. Acest pat special este foarte util atât ziua cât și noaptea. Îl va ajuta să-și schimbe poziția, să prevină escarele, să nu facă presiune rămânând imobilizat într-o singură poziție, va preveni problemele circulatorii și va respira mai bine. Un somn mai bun îi va îmbunătăți starea de sănătate. Acesta este patul de care Cătălin are nevoie iar costul lui este de aproximativ 1.800 de euro.

Scaunul care-l poate scăpa de singurătatea din apartament!

Treptat, am înțeles ce înseamnă această boală și am realizat că nu trece cu antibiotice sau cu alte tratamente obișnuite. Ba mai mult, am aflat că nu avea tratament și a trebuit să mă obișnuiesc cu această idee, că am o boală incurabilă. Din păcate am început să conștientizez că mă lupt cu un dușman invizibil, fără milă, care nu avea alt scop decât acela de a-mi limita opțiunile, de a-mi stoarce corpul de viață. Am căutat de-a lungul timpului tot felul de tratamente și remedii pentru a încerca să-mi țin boala sub control, dar efortul a fost în zadar, ea a înaintat constant cu o perseverență înfricoșătoare, topindu-mi mușchii trupului. Astfel treptat am pierdut posibilitatea de a mai merge, am pierdut puterea în mâini, în degete, iar problemele cu plămânii au început și ele să apară. Cuvintele sunt mult prea sărace pentru a descrie o astfel de pierdere, creierul greu acceptă că nu te mai poți deplasa din pat la bucătărie, sau la baie, sau… oriunde. Viața ți se schimbă brusc și realizezi că uneori cerul nu ne redă visele pe care dorim să le vedem. Putem pluti acolo până sus, deasupra noastră, avem senzația că am putea să le atingem dacă ne-am ridica pe vârfuri sau dacă ne-am ridica mâna deasupra capetelor însă tot ce se întâmplă e să privim acele visuri și să le lăsăm neatinse. Întâmplarea face că în 2016 s-a descoperit primul tratament al acestei boli, dar care nu o poate vindecă, ci doar opri. Astfel am început să sper că pot stopa boală la nivelul acesta, în care încă mai pot face câte ceva. Momentan aștept, la același etaj doi, între aceeași patru pereți, privind cu jind la balconul meu în care nu am mai călcat de ani întregi. Același balcon pe care-l urăsc deoarece e obstacolul de netrecut dintre mine și lumea exterioară. Fiind în căruț cu roțile, stând la etajul doi, nefiind un tip tocmai ușor, mi-e tot mai greu să ies afară, însă de zece sau cinsprezece ori pe ani sunt un om fericit pentru că atunci simț aerul curăț al naturii simț viață ce mă înconjoară atât de natural. Poate că asta e drumul meu…uneori că să ieși la suprafața trebuie să atingi fundul oceanului. Visul meu e să ies din casă și să mă pot plimbă că atunci când boală nu mă complet prizonier, să am un scaun electric cu baterii puternice să pot urcă pante sau borduri mici, o viteză decentă(15 km/h), să aibă o autonomie mare care să-mi confere libertatea necesară. Un astfel de scaun costă enorm de mult pentru buzunarul meu, prețul e unul prohibitiv multor oameni, dar să visez e tot ce mi-a rămas. Costă între 6.000-7.000 de euro cu o mică parte din îmbunătățiri. E vorba despre Meyra Optimus2 un căruț extrem de util persoanelor cu dizabilități cu funcții pentru menținerea coloanei inr-o poziție corectă și multe alte avantaje.

Cont bancar:
RO63 RZBR 0000 0600 1995 9919, Cătălin Phoenix Dănăilă

E important să faceți mențiunea că donația este pentru patul lui Cătălin, pentru fundraising.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

Articole scrise de